Publicat pe Lasă un comentariu

7 zile caniculare – creste riscul de condens

Ultimele 7 zile cu temperaturi peste media obisnuita, 37-39 grade C creste foarte mult probabilitatea de aparitie a condensului, astfel apare oportuna si importanta blocarea sistemului de ventilatie. In momentul in care compozitia aerului din exterior ar duce la cresterea probabilitatii de aparitie a condensului, Sistem de ventilatie automat pivnite, crame, spatii depozitare blocheaza aceste sesiuni de ventilatie asa cum se observa si in figura de mai jos. Barele de culoare verde indica durata sesiunilor programate de ventilare. Se observa ca in mare parte sunt blocare iar in 7 zile gaseste 9 situatii favorabile de ventilatie.

(captura copiata din aplicatia de portal al Sistem de ventilatie automat pivnite, crame, spatii depozitare)

La cat mai putin condens,

Craciun

Publicat pe Lasă un comentariu

2% sanse de ploaie – risc condens !

Inceputul unei zile cu probabilitate de ploaie doar 2% creste riscul de condens! (https://weather.com/weather/today/l/47.03,21.95?par=google)

Sistemul de ventilatie opreste ventilatia datorita cresterii riscului de formare a picaturilor de apa (condens).

Barele verticale descriu activitatea de ventilare in minute a ventilatorului utilizat la aerisie.

Blocat de dimineta !!!

Sistemul de ventilare ocoleste inteligent riscul de formare a condensului,

La cat mai putin condens ,

Craciun

Publicat pe Lasă un comentariu

Copiii sub 15 ani sunt în mod special vulnerabili la impactul PM10 si PM 2.5

Copiii sub 15 ani inhalează mai mult aer, și în consecință mai mulți poluanți. Ei respiră mai repede decât adulții și tind să respire mai mult pe gură, ocolind practic filtrul natural din nas. Sunt în mod special vulnerabili, deoarece plămânii lor nu sunt dezvoltați, iar țesutul pulmonar care se dezvoltă în copilărie este mai sensibil.

Particulele în suspensie reprezintă un amestec complex de particule foarte mici și picături de lichid. Ele reprezintă un grup complex de poluanți care variază în funcție de dimensiune, formă, compoziție și origine. Particulele produse de traficul rutier includ emisiile de carbon provenite de la motoare, bucăți mici de metal și cauciuc din uzura și frânarea motorului, precum și praful de pe suprafețele rutiere. Altele includ reziduuri din construcții și industrie, precum și polen și particule de sol. 

Particulele mai mari sunt, în general, filtrate în nas și gât și nu provoacă probleme. Particulele mai mici de aproximativ 10 micrometri, denumite PM10 și particule mai mici decât cele de 2,5 microni (PM2,5), se pot infiltra în căile respiratorii și adânc în plămâni și să provoace probleme de sănătate. Efectele includ moartea prematură, agravarea bolilor cardiace și pulmonare.

Valori limita PM10.0

50 ug/m3 – valoarea limită zilnică pentru protecția sănătăţii umane
40 ug/m3 – valoarea limită anuală pentru protecția sănătăţii umane

Valori limită Pm2.5

25 ug/m3 – valoarea limită anuală care trebuie atinsă până la 1 ianuarie 2015
20 ug/m3 – valoarea limită anuală care trebuie atinsă până la 1 ianuarie 2020

LEGEA nr. 104 din 15 iunie 2011

** text preluat** – https://aerlive.ro/particule-in-suspensie-pm10-si-pm2-5/

Publicat pe Lasă un comentariu

Rolul particulelor fine (PM 2.5 ) in transmiterea SARS-CoV-2

Răspândirea rapidă a SARS-CoV-2 în pandemia COVID-19 a ridicat întrebări cu privire la calea de transmitere a acestei boli. Înțelegerea inițială a fost că transmiterea provine de la picături respiratorii de la o gazdă infectată la o gazdă susceptibilă. Cu toate acestea, a fost sugerată și transmiterea indirectă prin contact a virusului viabil prin aerosoli. Aici, s-a raportat implicarea particulelor fine de aer interior cu un diametru ≤ 2,5 µm (PM 2,5 ) ca agent de transport al virusului. 

Sindromul respirator acut sever Coronavirus 2 (SARS-CoV-2) este transmis în principal prin picături respiratorii de diferite dimensiuni. Transmiterea picăturilor respiratorii mari (> 5 μm) are loc atunci când o persoană este în contact strâns cu cineva care are simptome respiratorii precum tuse sau strănut. Întrucât, picăturile respiratorii mai fine și particulele sub formă de virus (≤ 5 μm) pot rămâne în aer o perioadă îndelungată și pot fi transportate pe distanțe mai mari de 6 m. 

S-a raportat transmiterea SARS-CoV-2 într-o gamă de particule (PM) de la submicrometru și / sau supermicrometru. Acest lucru sugerează că virusul poate fi transportat prin aerosoli solizi. PM 2.5 este solid fin cu un diametru al particulelor de ≤ 2,5 μm care este suspendat în aerosoli de aer înconjurător.

Nu s-a găsit nicio corelație între concentrația virusului și diametrul PM. Cu toate acestea, au fost raportate corelații pozitive între PM 2.5 și alte virusuri respiratorii, cum ar fi virusul gripal, subliniind posibilitatea particulelor ca transportator de SARS-CoV-2.

PM 2.5 este aerosoli solizi fini cu un diametru al particulelor de ≤ 2,5 μm care este suspendat în aerul ambiant. PM 2.5 în mediul interior este derivat în principal din surse comune în aer liber, cum ar fi autovehiculele, arderea biomasei și emisiile industriale. Expunerea prelungită la PM 2,5 este deosebit de dăunătoare pentru sănătatea umană, deoarece această particulă fină poate fi ușor inhalată și poate pătrunde adânc în plămâni. 

PM 2.5 se știe că are o durată de viață semnificativ mai lungă în aer, unde poate fi suspendată pe o perioadă prelungită în comparație cu picăturile de lichid respirator. Această durată mai lungă de viață a particulelor poate prezenta o expunere virală semnificativă la personalul medical, în special în medii interioare. 

PM 2.5 poate fi, de asemenea, depozitat în medii interioare, cum ar fi pardoselile spitalelor și orice materiale de suprafață. Aceste particule fine sunt ușor propagate de mici vârtejuri turbulente în aer care apar din activități fizice, cum ar fi mișcările umane și mersul pe jos. Având în vedere faptul că s-a raportat viabilitatea SARS-CoV-2 pe multe tipuri de suprafețe (de exemplu, pe metale timp de 48 de ore, plastic timp de 72 ore, carton timp de 24 ore și cupru timp de 4 ore), este probabil ca virusul de la suprafață să poată fi depus pe PM 2.5 și redistribuit / transportat înapoi în aer.

Descoperirile recente bazate pe măsurători ale particulelor de aer au sugerat că SARS-CoV-2 poate fi transportat de PM 2,5 în aer atunci când lucrătorii din domeniul sănătății își îndepărtează echipamentul personal de protecție (EPP). Mai mult, se sugerează, de asemenea, că praful mic suspendat din aer s-ar putea cupla cu microorganisme cu diametrul <5 μm în timpul aerosolizării 7 . 

Deoarece diametrul SARS-CoV-2 este cu două ordine de mărime mai mic – aproximativ 70-90 nm 25 , mecanismul / modul de transport aerian este încă neclar și, prin urmare, merită explorat. În acest studiu, facem ipoteza posibilului rol al PM 2.5ca transportator (sau agent de transport) pentru ca SARS-CoV-2 să rămână în aer. 

Rezultatele studiului

Rezultatele studiului au indicat clar că SARS-CoV-2 ARN este prezent în eșantionarea particulelor din mediul înconjurător. Prin urmare, este crucial să se determine dacă aceste ARN-uri provin din particule de virus intacte sau sunt doar ARN din particule de virus neinfecțioase. Detectarea ARN-ului viral SARS-CoV-2 pe suprafețe a fost raportată anterior pe o navă de croazieră, Diamond Prince, chiar și după 17 zile după evacuarea pasagerilor. În plus, CDC a subliniat că infectivitatea particulelor detectate era încă incertă. Un studiu efectuat într-o unitate CDC a arătat că SARS-CoV-2 ar putea rămâne infecțios până la 72 de ore pe diferite tipuri de suprafețe. 

Astfel, se sugerează ca virusul infecțios să fie determinat prin cultivarea virusului care se află pe PM 2.5pe o cultură celulară adecvată. Cu toate acestea, studiul nostru nu a putut arăta o legătură directă între concentrația de PM 2,5 și SARS-CoV-2. S-a constatat că PM 2.5 generat de activitățile umane în unitățile de asistență medicală poate influența prezența SARS-CoV-2 ARN în medii interioare. 

Mai mult, gradul de eliminare virală de la pacienții simptomatici poate influența, de asemenea, prezența SARS-CoV-2 ARN pe PM 2.5 . Prin urmare, se recomandăm ca toate măsurile de precauție posibile împotriva transmiterii aeriene în medii interioare să fie luate în serios.

(text preluat –Rapoarte științifice – Particule (PM 2.5 ) ca potențial purtător SARS-CoV-2 – Publicat: )

Nici NSM, Yip, CW, Ibrahim, N. și colab. Particule (PM 2.5 ) ca potențial purtător SARS-CoV-2. Sci Rep 11, 2508 (2021). https://doi.org/10.1038/s41598-021-81935-9

(https://rdcu.be/clcxu)

Lecturi suplimentare

Publicat pe Lasă un comentariu

PM-urile Ce sunt si cum ne afecteaza sanatatea ?

Particulate Matter (PM)– sunt cunoscute sub numele de particule atmosferice aerosoli sub forma de pulberi în suspensie atmosferică, ( PM ) sau sub formă de particule în suspensie ( SPM ).

Dimensiunea PM-ului este exprimata in micro-metri (μm) si reprezinda dimensiunea diametrului particulelor de acel tip, astfel PM10.0 se refera la particule atmosferice de dimensiunea 10μm, PM2.5 – particule de 2.5 μm iar PM1.0 particule de 1μm.

Ca si comparatie sa ne putem da seama de ordinul de marime comparativ cu un fir de par care are grosimea de 50μm o particula PM10.0 este de 5 ori mai mica adica incap 5 particule PM10 intr-un fir de par. O particula PM2.5 incape de 4 ori intr-o particula PM10.0 deci de 20 de ori intr-un fir de par. O particula PM1, prin analogie este de 50 de ori mai mica decat firul de par. In concluzie

5 x PM10.0 =[Fir de par]; 20 x PM2.5= [Fir de par];50 x PM1.0=[Fir de par];

Pericolul – Mărimea particulei este principalul factor determinant al locului în care în tractul respirator particula se va depune atunci când este inhalată. Particulele mai mari sunt în general filtrate în nas și gât prin cili și mucus, dar particulele mai mici de aproximativ 10 micrometri se pot așeza în bronhii și plămâni și pot provoca probleme de sănătate. Datorită dimensiunii lor mici, particulele de ordinul a 10 micrometri sau mai puțin ( particule grosiere , PM 10) pot pătrunde în cea mai profundă parte a plămânilor, cum ar fi bronhiolele sau alveolele.

În mod similar, așa-numitele particule fine ( PM 2,5 ), tind să pătrundă în regiunile de schimb de gaze ale plămânului (alveola), iar particulele foarte mici (particule ultrafine , PM 0,1 ) pot trece prin plămâni in sange si pot astfel a afecta alte organe.

Cele mai mici particule, mai puțin de 100 nanometri ( nanoparticule ), pot fi chiar mai dăunătoare sistemului cardiovascular. Nanoparticulele pot trece prin membranele celulare și migrează în alte organe, inclusiv creierul.

Observatie – Particulele emise de motoarele diesel moderne (denumite în mod obișnuit ca particule diesel sau DPM) sunt de obicei în domeniul de dimensiuni de 100 nanometri (0,1 micrometri). Aceste particule de funingine transportă, de asemenea, agenți cancerigeni, cum ar fi benzopireneleadsorbit pe suprafața lor.

Unitate de masura – Masa particulelor nu este o măsură adecvată a pericolului pentru sănătate, deoarece o particulă cu diametrul de 10 μm are aproximativ aceeași masă ca 1 milion de particule cu diametrul de 100 nm, dar este mult mai puțin periculoasă motiv pentru care in cele ce urmeaza masura PM-urilor este concentratia tipului de particule . (μg/m 3)

Probleme de sănătate – Efectele inhalării particulelor PM10.0 care au fost studiate pe scară largă la oameni și animale includ astmul , cancerul pulmonar, bolile respiratorii, bolile cardiovasculare, nașterea prematură , defectele congenitale, greutatea redusă la naștere și moartea prematură. Particulele fine în aer liber, cu un diametru mai mic de 2,5 microni, reprezintă 4,2 milioane de decese anuale în întreaga lume și peste 103 milioane de ani de viață ajustați pentru dizabilitate , ceea ce îl face al cincilea factor de risc principal pentru deces. Particulele pot provoca leziuni tisulare prin pătrunderea lor directa in organe sau indirect prin inflamație sistemică . Impacturile adverse se pot obține chiar și la niveluri de expunere mai mici decât standardele publicate de calitate a aerului considerate sigure.

Nivelurile crescute de particule fine din aer sunt în mod constant și independent legate de cele mai grave efecte, inclusiv cancerul pulmonar și alte tipuri de mortalitate cardiopulmonară. Asocierea dintre un număr mare de decese și alte probleme de sănătate și poluarea cu particule a fost demonstrată pentru prima dată la începutul anilor 1970 și a fost reprodusă de multe ori de atunci. Se estimează că poluarea PM provoacă 22.000-52.000 de decese pe an în Statele Unite (din 2000), contribuind la ~ 370.000 decese premature în Europa în 2005 și 3,22 milioane de decese la nivel global în 2010.

Un studiu din 2000 realizat în SUA a explorat modul în care particulele fine pot fi mai dăunătoare decât particulele grosiere. Studiul s-a bazat pe șase orașe diferite. Ei au descoperit că decesele si numarul mare de internari fost cauzate de concentratiile mari de PM-uri. În mod similar, un studiu din 1987 al datelor americane privind poluarea aerului a constatat că particulele fine și sulfații, spre deosebire de particulele mai grosiere, s-au corelat cel mai consistent și semnificativ cu ratele totale de mortalitate anuală în zonele statistice metropolitane standard.

Ratele mai mari de infertilitate au fost corelate cu expunerea la particule. În plus, inhalarea PM 2,5 – PM 10 este asociată cu un risc crescut de rezultate adverse ale sarcinii, cum ar fi greutatea redusă la naștere . Expunerea maternă la PM 2,5 în timpul sarcinii este, de asemenea, asociată cu hipertensiunea arterială la copii. Expunerea la PM 2,5 a fost asociată cu reduceri mai mari ale greutății la naștere decât expunerea la PM 10. Expunerea la PM poate provoca inflamație, stres oxidativ, perturbări endocrine și accesul afectat la transportul oxigenului în placentă, toate acestea fiind mecanisme pentru creșterea riscului de greutate scăzută la naștere. Dovezile epidemiologice și toxicologice generale sugerează că există o relație de cauzalitate între expunerile pe termen lung la PM 2,5 și rezultatele dezvoltării (adică greutate mică la naștere). Deoarece rezultatele perinatale au fost asociate cu sănătatea pe tot parcursul vieții iar expunerea la particule este larg răspândită, această problemă are o importanță critică pentru sănătatea publică.

Boli cardiovasculare și respiratorii – Un studiu din 2002 a indicat că PM 2,5 duce la depuneri ridicate de placă în artere , provocând inflamații vasculare și ateroscleroză – o întărire a arterelor care reduce elasticitatea, ceea ce poate duce la atacuri de cord și alte probleme cardiovasculare. O metaanaliză din 2014 a raportat că expunerea pe termen lung la particule este legată de evenimente coronare. Studiul a inclus 11 cohorte care participă la Studiul european al cohortelor pentru efectele poluării aerului (ESCAPE) cu 100.166 de participanți, urmat în medie de 11,5 ani. O creștere a expunerii anuale estimate la PM 2,5 de doar 5 μg / m 3a fost asociat cu un risc crescut de atacuri de cord cu 13%. În 2017, un studiu a arătat că PM nu numai că afectează celulele și țesuturile umane, ci și bacteriile care cauzează boli la om. Acest studiu a concluzionat că formarea biofilmului , toleranța la antibiotice și colonizarea atât a Staphylococcus aureus, cât și a Streptococcus pneumoniae au fost modificate de expunerea la carbon negru .

Cel mai mare studiu din SUA privind efectele acute asupra sănătății ale poluării cu particule grosiere cu diametrul de 2,5 și 10 micrometri a fost publicat în 2008 și a găsit o asociere cu internările în spitale pentru boli cardiovasculare

Pericole cognitive – Efectele neuroplastice ale poluării – Efectele poluării aerului și ale particulelor asupra performanței cognitive au devenit un domeniu activ de cercetare. Un studiu recent efectuat în China, care a comparat poluarea aerului și expunerea la particule, cu scorurile testelor verbale și matematice, a constatat că expunerea acumulativă împiedica scorurile testelor verbale la bărbați și femei cu mult mai mult decât scorurile matematice. Impactul negativ al raționamentului verbal, ca urmare a expunerii la particule, a fost mai pronunțat, deoarece persoanele în vârstă și bărbații au afectat mai mult decât femeile. Nivelul declinului cognitiv al scorurilor de raționament verbal a fost mai pronunțat la subiecții mai puțin educați (diplomă de liceu sau inferioară).Expunerea pe termen scurt la particule a fost legată de declinul cognitiv pe termen scurt la adulții sănătoși.

Particule par, de asemenea , să aibă un rol în patogeneza a bolii Alzheimer si prematura imbatranirea creierului

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a estimat în 2005 că „… poluarea fină a particulelor (PM (2.5)), cauzează aproximativ 3% din mortalitatea cauzată de boli cardiopulmonare, aproximativ 5% din mortalitatea cauzată de cancerul traheei, bronhiei și pulmonar și aproximativ 1% din mortalitatea cauzată de infecții respiratorii acute la copii sub 5 ani, la nivel mondial. „. Un studiu din 2011 a concluzionat că evacuarea traficului este cea mai gravă cauză de infarct care poate fi prevenită în publicul larg, fiind cauza a 7,4% din toate atacurile. (https://en.wikipedia.org/wiki/Particulates)

Micsorarea impactului PM-urilor asupra santatii poate fi facut prin monitorizarea concentartiilor acestor particule in aerul respirat si verificarea continua a nivelului la care suntem expusi prin compararea cu standardele Europene de calitate a aerului exprimate in valori AQI (indexul de calitate al aerului – air quality index) despre care vom vorbi in articolul urmator.

Numai de bine sa azim, aer curat sa respiram si sanatosi sa fim cu totii ,

Craciun

Publicat pe Lasă un comentariu

Variatia eficientei sistemului de ventilatie in functie de intervalul de ventilare

Am putea crede lesne ca cu cat este mai mare intervalul de ventilare cu atat eficienta sistemului ar trebui sa fie mai mare adica asta se traduce in indepartarea punctului de roua mai eficient (pozitionarea graficului rosu cat mai indepartat, sub cel galben). Din datele masurate se poate observa ca intervalul de ventilare a scazut (graficul verde) si eficienta sistemului a crescut. Deci nu exista o proportionalitate directa si usor de anticipat si asta datorita multitudinii de procese care au loc la nivelul incaperii intre gaz si solid si gaz-gaz. Dominant este cel al schimbului de caldura aer-pereti, care este direct proportional de umiditate datorita in special coeficientului de caldura molara crescut datorat particulelor de apa din aerul umed , adica umiditatea aerului. Tot acest proces se desfasoara in contextului unei transformari stationare de tip izobare care alterneaza si cu momentele de curgere fortata de fluid in momentul ventilatiei.

Interval de ventilatie vs eficienta indepartare punct de roua
Interval de ventilatie vs eficienta indepartare punct de roua

Publicat pe Lasă un comentariu

Cat de important este controlul ventilatiei pentru pivnite, crame, spatii de depozitare

Sumarul de măsurare a punctelor de roua din interiorul unei pivnițe pe durata a 30 de zile arată că într-un procent covârșitor, domina situația „Puțin favorabil” – situație în care o ventilație excesivă, necontrolată mărește gradul de risc în apariția condensului și mai apoi a mucegaiului. „Foarte favorabil” în care indiferent de cât se ventilează nu prezintă risc de condens, sunt într-un procent de sub 5%. Aceste situații trebuiesc identificate pentru a beneficia de oportunitatea acestora pentru a putea ventila încăperile corespunzător iar in celelalte situații „Putin favorabile” (88%) doar o ventilație care sa asigure îndepărtarea mirosurilor neplăcute (ventilație moderată) iar in situațiile de risc crescut de condens „Blocat Condens” (7%) se cere blocarea ventilației pentru îndepărtarea riscului de condens.

Rezulta ca este necesara adaptarea sistemului de ventilație la o dinamica de ventilare conform condițiilor contextuale de mediu. Acestea nu au un sablon, ci sunt diferite de la o zi la alta, de la un anotimp la altul și de un tip de vreme la altul.

Instantaneu de funcționare pentru „Sistem de ventilație automat pivnițe, crame, spații depozitare SWR3 -001 într-un context în care echipamentul a identificat oportunitatea de ventilare crescută (acele intervale „Foarte favorabil” 5%) – mărind timpul de ventilare (linia verde a graficului) care în cazul de față se dublează ca valoare.

Pentru mai multe detalii vis-a-vi de funcționalitatea Sistem de ventilație automat pivnițe, crame, spații depozitare SWR3 -001 vă stam la dispoziție pe site sau in magazin pe adresele de contact cunoscute.

La cât mai puțin condens ! 🙂

Publicat pe Lasă un comentariu

De ce o ventilare continua (temporizata) formeaza totusi condens si mucegai in incaperi ?

Studiu de caz

In graficul alaturat avem un sistem de ventilatie a unei incaperi (pivnite) temporizata la 30 min., ventilatorul functioneaza 5 minute. DW1 este valoarea punctului de roua din exterior, DW2 este valoare punctului de roua din interior iar T3 reprezinta valoarea temperaturii punctului celui mai rece din pivnita. Dinamica procesului arata ca pe fondul unei umiditati excesive afara (dw1>dw2) ventilatia ridica punctul de roua din exterior spre limita valorii T3, adica se observa apropierea graficului de culoare rosie spre graficul reprezentat de linia galbena, (valoare peste care se va produce condensul pe suprafete).

Concluzie – ventilarea temporizata fara controlul umiditatii va accentua in momentele de acest tip procesul de condensare , mucegai. Deci este necesar un control permanent al ventilarii cu variatia punctelor de roua din exterior si interior astfel incat sa nu se ajunga in aceasta situatie.

Punctual se observa un moment in care punctul de roua „cade” pana la valori foarte mici ( 18:05:26) . Acest moment trebuie fructificat in gestionarea acestui proces pentru ca valoarea lui poate ajuta revenirea punctului de roua intern DW2. Binenteles un sistem de ventilatie simplu temporizat fara acordarea functionarii lui cu variatia punctelor de roua din exterior si interiro nu va putea face fata acestor provocari. Aici isi gaseste aplicabilitatea perfect un sistem de ventilatie automat SR3-001 prezentat in paginile noastre.

La cat mai putin condens, 🙂

Atelierul casei mele

Publicat pe Lasă un comentariu

Aparitia condensului in pivnita o problema din ce in ce mai actuala

Tratarea acestui subiect implica trecerea prin termeni si procese fizice cu un continut oarecum stintific. Nu ne dorim sa imprimam un continut foarte academic acestui subiect doar ne dorim sa trecem in revista suficienti termeni cu care sa putem explica la baza principiile aparitiei condensului in incaperi. Astfel stiind si recunoscand usor procesul , intelegand-ul intr-un grad foarte intim putem emite concepte de valoare in ceea ce priveste mecanismele care pot bloca/inlatura acest proces fizic. Pentru inceput primul termen este „punctul de roua” care wikipedia ne spune:

Temperatura punctului de rouă sau punctul de rouă al unui amestec format dintr-un gaz și vaporii unui lichid (cel mai adesea aer umed) reprezintă temperatura la care trebuie răcit amestecul pentru ca vaporii să devină saturanți și deci să înceapă să se condenseze, presupunînd că pe durata răcirii presiunea amestecului și cantitatea de vapori sunt constante.”

Este foarte bun as spune un exemplu „scoala” chiar procesul de masurare a acestei marimi in care tot wiki ne spune cum se masoara in laborator aceasta temperatura, temperatura de roua.

Deci: Punctul de rouă se poate măsura cu precizie răcind o oglindă metalică pînă cînd suprafața acesteia se aburește și măsurînd temperatura oglinzii.

Ce inseamna ca se abureste. Gazul (aerul) din jurul oglinzii contine vapori ne-saturati care in anumete conditii de temperatura si umiditate se transforma in vapori saturati si pe oglinda  apare asa cunoscutul fenomen, condensul. Temperatura oglinzii la care se intampla aceasta se numeste temperatura punctului de roua sau pe scurt punct de roua. Tot intr-o acceptiune generala si destul de populara dar fara a inlatura baza stintifica putem formula doua principii care stau la baza aparitiei punctului de roua.

Primul, existenta vaporilor ne-saturati intr-o anumita concentratie (aici avem masura acestor vapori ne-saturati care se numeste umiditatea relativa si se exrimata in procente);

Al doilea,  existenta unui corp mai rece sau cel putin egal cu valoarea punctului de roua ( care este exprimat in grade – vezi definitia wiki in ceea ce priveste procesul de masurare a punctului de roua), astfel incat cand aerul intalneste acest corp condenseza pe el vaporii ne-saturati sau mai exact acestia se transforma in vapori saturati – apare condensul. O intelegere buna este desprinsa si din practica casnica. Cand este frig afara si pe foc avem ceva care fierbe (un continut bogat de vapori ne-saturati) observam ca pe geam (obiectul cu temperatura scazuta), apare condensul. Adica temperatura geamului este egala sau mai mica decat punctul de roua al aerului din bucatarie.

Am dat acest exemplu „nu chiar ne-interesat” ci pentru a intari ca factorul determinant in aparitia acestui proces este existenta vaporilor ne-saturati in procente mari in aerul din camere, proportional si favorizant este temperatura aerului care stabileste temperatura punctului de roua astfel deschizand intervalul temperaturilor obiectelor din jur pe care pot condensa acesti vapori (obiectele din jur care au temperaturi sub aceasta valoare (temperatura de roua)  vor participa la procesul de condensare).

Dupa aceasta descriere a procesului putem relativ usor sa ne explicam cum impacteaza in timp si spatiu acest proces de condensare, aparitia mucegaiului si a mirosurilor neplacute din pivnite, in zonele din interiorul pivnitelor cu temperaturi mai mici ( pereti exteriori in zona cea mai adanca). In timp acest condens prin abundenta lui este absorbit in structura de rezistenta a zidurilor pe care le slabeste datorita proceselor de dilatare/contractare datorita variatiei temperaturilor la exteriorul zidului (inghet iarna si temperaturi mari vara). Deci pe langa ce vedem, aspectul degenerarii nu este numai vizibil sub aspectul calitatii aerului din pivnita ci el in timp evolueaza in accente periculuoase asupra elementelor de rezistenta ale cladirii (zidurile de beton absob o buna parte a acestui condens, iar apa rezultata va ramane in acest spatiu un timp indelungat ne-existand posibilitati multe si accesibile de a o elimina).

 Confom descrierii de proces in aceasta situatie avem: vaporii ne-saturati din aer (aer cu o umiditate relativa marita – deci cu un numar marisor de vapori nesaturati) trec intr-o stare de saturatie la intalnirea peretelui rece ( cu temperatura mai mica sau egala cu punctul de roua).

Bun, deci ce ar trebui sa incercam sa facem sa limitam posibilitatea de a se forma condensul ?

Conform teoriei, impactul major in diminuarea aparitiei condensului, in pivnite este de a scadea acest punct de roua astfel incat micsoram numarul punctelor care au o temperatura mai mica ca temperatura punctului de roua sub care se intampla condensarea.

 Astfel, micsoram domeniul de aparitie a condensului. Asta se poate face intr-un mod direct prin micsorarea umiditatii (care este factorul determinant)  sau micsorarea temperaturii aerului din pivnita – amandoua implica miscsorarea punctului de roua. In mod complementar prin incalzirea punctelor cu temperaturi mai mici decat cel de roua (adica incalzirea peretilor pivnitei) astfel impiedicand formarea condensului.

Micsorarea punctului de roua este o masura relativa la context din punct de vedere operational cat si economic. Aerul de afara poate avea o serie de valori marcate in temperatura si umiditate relativa care sa valorifice un punct de roua mai mic ca si cel din pivnita si asta sa ne sugereze un context in care introducand aerul de afara in pivnita sa micsoram punctul de roua si sa prevenim aparitia condensului. Binenteles pentru aceasta avem nevoie de o automatizare care de principiu sa masoare constant si sa calculeze punctele de roua din cele doua zone, interior – pivnita , exterior mediul inconjurator pivnitei si astfel sa decida cand introducerea aerului de afara, ne ajuta la minimizarea impactului procesului de condens. Vedem ca aceasta posibilitate este contextuala adica este buna si ieftina dar numai in anumite momente. In alte momente s-ar putea ca sa introducem aer de afara  cu umiditate ridicata chiar daca temperatura este mai mica si sa accentuam procesul de condens lucru care se intampa atunci cand nu monitorizam aceste valori in sisteme de ventilatie manula/fortata. O masura importanta este monitorizarea succesului de inlaturare/minimizare a procesului de condensare, astfel sunt masurate permanent temperaturile minime din pivnita pentru a putea observa daca mai sunt conditii prielnice de aparitie a procesului de condens sau cu cat s-a imbunatatit situatia de mediu pentru a scadea posibilitatea aparitiei condensului.

O ultima situatie descrisa ar fi cea in care modificam temperatura punctelor in care apare condensul (incalzim peretii pivnitelor) o modalitate ne-economica si care nu se preteaza la scopul pivnitei si acela de a avea temperaturi scazute cu umiditatea constanta pentru a pastra alimentele pe timp indelungat – situatie care nu face obiectul acestui studiu.  Tot in acest paragraf ar fi o posibilitate constructiva de a putea si a avea acces la partea exterioara a peretilor pivnitei pentru a aplica un start de izolatie termica pentru a creste temperatura in interior a peretelui astfel daca acesta depaseste temperatura punctul de roua nu va mai aparea condensul – specialistii din constructii folosesc termenul „deplasarea punctului de roua in exteriorul peretelui” – care explica perfect situatia la care se doreste sa se ajunga dupa izolatie. Binenteles este o metoda exceptionala dar doar in momentul executarii constructiei dupa care scade accesul la acesta metoda deoarece nu mai avem acces in aceste zone a peretilor si atunci ne indreptam spre solutii accesibile situatiei de fapt.

              Deci daca e sa sumarizam acest articol, pentru a inlatura mucegaiul si degradarea pe termen lung a pivnitelor, sub acest aspect al aparitiei condensului, este de a minimiza aparitia lui cu un impact operational mic si un consum de energie foarte redus astfel incat sa nu schimbam filosofia de pastrare a alimentelor din pivnita.

Acest lucru ar putea sa fie facut de catre un echipament care masoara constant cele trei seturi de temperaturi, umiditati si calculeaza punctele de roua pentru doua dintre acestea astfel incat in cazurile favorabile sa schimbe aerul din pivnita cu cel de afara.

Acest echipament masoara consumul de energie si nu in ultimul rand succesul cu care se intampla procesul de inlaturare a condensului. Astfel avem toate coordonatele care pot masura in termeni de indicatori de performanta (KPI) raportate la pretul de cost pentru a explica partea economica a procesului de inlaturare a condensului vis-a-vi de avantajele pe care le aduce acesta in mod direct pe termen scurt (mucegai, miros urat , alterarea alimentelor care se pastreaza in pivnita) si pe termen lung – erodarea structurilor de rezistenta a pivnitei.

(in articolul care urmeaza vom face prezentarea echipamentului (produsului) destinat acestui scop)

Publicat pe Lasă un comentariu

Intoxicarea cu monoxid de carbon cauză importantă a mortalității în sezonul rece

Toxicitate: Este un gaz foarte toxic omului, deoarece face legătura permanentă cu hemoglobina din sânge, astfel persoana murind prin asfixiere. Timpul în care omul moare este determinat de concentrația de monoxid de carbon din oxigen:

Flacara albastra – prezenta monoxid de carbon CO
  • 0.1% — omul moare într-o oră
  • 1% — omul moare în 15 minute
  • 10% — omul moare imediat

Monoxidul de carbon reprezintă o combinație între un atom de carbon și un atom de oxigen (formula chimică: CO). Este un gaz asfixianttoxic, incolor și inodor, care ia naștere printr-o ardere (oxidare) incompletă a substanțelor care conțin carbon. Acest proces are loc în cazul arderii la temperaturi înalte într-un loc sărac în oxigen, formându-se monoxidul în locul bioxidului de carbon. Monoxidul de carbon nu întreține arderea.

Descoperit: pentru prima oară de chimistul francez Lassone în 1776, care însă a concluzionat în mod greşit că gazul rezultat era hidrogen. Mai târziu, în anul 1800, a fost descoperit de chimistul englez William Cumberland Cruikshank ca gaz compus din carbon şi oxigen.

Descriere stintifica sumara

Simbol: CO -compus chimic format dintr-un atom de carbon şi unul de oxigen. În condiţii normale de temperatură (20-25 C) şi presiune, este incolor, adică nu are culoare, inodor, adică nu are miros, insipid, adică nu are gust şi este foarte toxic pentru fiinţele vii.

In mod normal: se amestecă uşor cu aerul pentru că densitatea este apropiată de cea a aerului, drept pentru care se răspândește foarte rapid în încăperea în care se produce și vecinătățile acesteia. Este foarte puţin solubil în apă. În momentul în care concentraţia de oxigen se diminuează la nivelul focarului de ardere, se completează major concentratia cu CO devenind periculos pentru fiintele vii.

Cum il identific (descopăr): in mod natural fiind un gaz inflamabil arde cu o flacără albastră, deci atentie la sursele cu flacara albastra.

O metoda eficienta este folosirea unui detector de monoxid de carbon CO care daca concentratiile depasesc limita admisa poate sa te avertizeze pe tine sau pe altii ca te afli in pericol. Atentie ! este foarte importnt deoarece intoxicația poate sa apară în somn și șansele de a supraviețui se reduc semnificativ fără ajutorul unui astfel de detector.

Motiv aparitie: Apare din arderea incompletă (din lipsa de oxigen în focarele de ardere) a tuturor materialelor organice: lemn, butan, propan, gaze naturale, cărbuni naturali, benzină, petrol, etc. Acest proces are loc în cazul arderii la temperaturi înalte într-un loc sărac în oxigen, situatie când apare CO în locul dioxidului de carbon. Deci lipsa de oxigen in focarele de ardere provine adesea de la defecţiuni ale aparatelor de încălzire cu combustie, precum sobă, şemineu, aragaz, radiator cu petrol în funcţionare în încăperi închise , ne-ventilate sau ne-aerisite.

Alte surse: Este emis și de automobile, când temperatura este insuficientă pentru arderea completă a hidrocarburilor. O altă sursă de monoxid de carbon pentru om este ţigara. În fumul ţigării, poate varia în funcţie de aerarea mediului. Trebuie ştiut că nefumătorii sunt mai expuşi la mai multe toxine decât fumătorii printre care si CO.

Mecanismul care pune in pericol fiintele vii: Se combina puternic cu ionul de fier din hemoglobină, principalul transportator al oxigenului în sânge blocand aportul de oxigen în sănge la nivelul sistemului respirator. Cele mai sensibile în lipsa oxigenului sunt sistemul nervos şi inima. Deci este un gaz asfixiant foarte toxic care absorbit în câteva minute de către organism se fixeaza pe hemoglobină şi pe enzimele din lanţul respirator la nivel celular. Aceasta este cauza intoxicărilor din locuinţe extrem de frecvente, uneori mortale în cazul lipsei posibilităţii de detectare sau apariţiei bruşte în aer.Intoxicarea cu monoxid de carbon apare când se inhaleaza destul monoxid de carbon, încât acesta începe să înlocuiască oxigenul transportat de sânge. Aceasta se întâmplă, deoarece moleculele de monoxid de carbon se ataşează de celulele roşii din sânge de 250 de ori mai puternic decât cele de oxigen. În timp ce oxigenul din sânge este înlocuit de monoxidul de carbon, ţesuturile şi organele din organism care depind de acest oxigen, nu mai pot funcţiona normal.

Cea mai simpla metoda de preventie a intoxicației cu CO: Aerisirea periodica a incaperilor cu surse de incalzire cu gaz, petrol, lemne, etc. cu funcţionare prelungită (> 2 ore) fără aerisire periodică: aceste aparate utilizează oxigenul din încăperea în care funcţionează şi degajă gazele arse. Nivelul redus de oxigen conduce la o ardere incompletă a gazului, astfel încât în încăpere este degajat monoxid de carbon.

Simptome ale intoxicaţiei cu monoxid de carbon:

-la expunere redusă: dureri de cap, ameţeli;

-la expunere medie: dureri de cap persistente cu senzaţia de zvâcnire, ameţeli, somnolenţă, vomă, puls rapid, reflexe şi judecată încetinite;

-la expunere ridicată: convulsii, comă, deces;

  • 0.1% — omul moare într-o oră
  • 1% — omul moare în 15 minute
  • 10% — omul moare imediat

Primul ajutor în cazul de intoxicare cu CO:

-scoaterea persoanei din camera expusă (fără ca persoana care asigură ajutorul să se expună la pericol),

-aerisirea imediată a încăperii prin deschiderea uşilor şi ferestrelor,

-apelarea forţelor de intervenţie la 112; se specifică despre ce fel de intoxicaţie este vorba pentru a aduce şi un aparat de respirat cu oxigen, oxigenul fiind singurul antidot împotriva intoxicaţiei cu monoxid de carbon.

-masarea cardiacă a persoanei afectate (defibrilarea în cazul în care se dispune de echipamentul adecvat),

-aport de aer cât mai rapid posibil, prin respiraţie artificială,

-neintrarea în încăpere decât după ce o persoană autorizată a stabilit şi îndepărat cauza care a determinat degajarea CO.

Bibliografie:

Wikipedia(Monoxid de carbon – Wikipedia- ro.wikipedia.org › wiki › Monoxid_de_carbon;

IGSU(https://www.igsu.ro/documente/informare_preventiva/mono.pdf);