Toxicitate: Este un gaz foarte toxic omului, deoarece face legătura permanentă cu hemoglobina din sânge, astfel persoana murind prin asfixiere. Timpul în care omul moare este determinat de concentrația de monoxid de carbon din oxigen:
- 0.1% — omul moare într-o oră
- 1% — omul moare în 15 minute
- 10% — omul moare imediat
Monoxidul de carbon reprezintă o combinație între un atom de carbon și un atom de oxigen (formula chimică: CO). Este un gaz asfixiant, toxic, incolor și inodor, care ia naștere printr-o ardere (oxidare) incompletă a substanțelor care conțin carbon. Acest proces are loc în cazul arderii la temperaturi înalte într-un loc sărac în oxigen, formându-se monoxidul în locul bioxidului de carbon. Monoxidul de carbon nu întreține arderea.
Descoperit: pentru prima oară de chimistul francez Lassone în 1776, care însă a concluzionat în mod greşit că gazul rezultat era hidrogen. Mai târziu, în anul 1800, a fost descoperit de chimistul englez William Cumberland Cruikshank ca gaz compus din carbon şi oxigen.
Simbol: CO -compus chimic format dintr-un atom de carbon şi unul de oxigen. În condiţii normale de temperatură (20-25 C) şi presiune, este incolor, adică nu are culoare, inodor, adică nu are miros, insipid, adică nu are gust şi este foarte toxic pentru fiinţele vii.
In mod normal: se amestecă uşor cu aerul pentru că densitatea este apropiată de cea a aerului, drept pentru care se răspândește foarte rapid în încăperea în care se produce și vecinătățile acesteia. Este foarte puţin solubil în apă. În momentul în care concentraţia de oxigen se diminuează la nivelul focarului de ardere, se completează major concentratia cu CO devenind periculos pentru fiintele vii.
Cum il identific (descopăr): in mod natural fiind un gaz inflamabil arde cu o flacără albastră, deci atentie la sursele cu flacara albastra.
O metoda eficienta este folosirea unui detector de monoxid de carbon CO care daca concentratiile depasesc limita admisa poate sa te avertizeze pe tine sau pe altii ca te afli in pericol. Atentie ! este foarte importnt deoarece intoxicația poate sa apară în somn și șansele de a supraviețui se reduc semnificativ fără ajutorul unui astfel de detector.
Motiv aparitie: Apare din arderea incompletă (din lipsa de oxigen în focarele de ardere) a tuturor materialelor organice: lemn, butan, propan, gaze naturale, cărbuni naturali, benzină, petrol, etc. Acest proces are loc în cazul arderii la temperaturi înalte într-un loc sărac în oxigen, situatie când apare CO în locul dioxidului de carbon. Deci lipsa de oxigen in focarele de ardere provine adesea de la defecţiuni ale aparatelor de încălzire cu combustie, precum sobă, şemineu, aragaz, radiator cu petrol în funcţionare în încăperi închise , ne-ventilate sau ne-aerisite.
Alte surse: Este emis și de automobile, când temperatura este insuficientă pentru arderea completă a hidrocarburilor. O altă sursă de monoxid de carbon pentru om este ţigara. În fumul ţigării, poate varia în funcţie de aerarea mediului. Trebuie ştiut că nefumătorii sunt mai expuşi la mai multe toxine decât fumătorii printre care si CO.
Mecanismul care pune in pericol fiintele vii: Se combina puternic cu ionul de fier din hemoglobină, principalul transportator al oxigenului în sânge blocand aportul de oxigen în sănge la nivelul sistemului respirator. Cele mai sensibile în lipsa oxigenului sunt sistemul nervos şi inima. Deci este un gaz asfixiant foarte toxic care absorbit în câteva minute de către organism se fixeaza pe hemoglobină şi pe enzimele din lanţul respirator la nivel celular. Aceasta este cauza intoxicărilor din locuinţe extrem de frecvente, uneori mortale în cazul lipsei posibilităţii de detectare sau apariţiei bruşte în aer.Intoxicarea cu monoxid de carbon apare când se inhaleaza destul monoxid de carbon, încât acesta începe să înlocuiască oxigenul transportat de sânge. Aceasta se întâmplă, deoarece moleculele de monoxid de carbon se ataşează de celulele roşii din sânge de 250 de ori mai puternic decât cele de oxigen. În timp ce oxigenul din sânge este înlocuit de monoxidul de carbon, ţesuturile şi organele din organism care depind de acest oxigen, nu mai pot funcţiona normal.
Cea mai simpla metoda de preventie a intoxicației cu CO: Aerisirea periodica a incaperilor cu surse de incalzire cu gaz, petrol, lemne, etc. cu funcţionare prelungită (> 2 ore) fără aerisire periodică: aceste aparate utilizează oxigenul din încăperea în care funcţionează şi degajă gazele arse. Nivelul redus de oxigen conduce la o ardere incompletă a gazului, astfel încât în încăpere este degajat monoxid de carbon.
Simptome ale intoxicaţiei cu monoxid de carbon:
-la expunere redusă: dureri de cap, ameţeli;
-la expunere medie: dureri de cap persistente cu senzaţia de zvâcnire, ameţeli, somnolenţă, vomă, puls rapid, reflexe şi judecată încetinite;
-la expunere ridicată: convulsii, comă, deces;
- 0.1% — omul moare într-o oră
- 1% — omul moare în 15 minute
- 10% — omul moare imediat
Primul ajutor în cazul de intoxicare cu CO:
-scoaterea persoanei din camera expusă (fără ca persoana care asigură ajutorul să se expună la pericol),
-aerisirea imediată a încăperii prin deschiderea uşilor şi ferestrelor,
-apelarea forţelor de intervenţie la 112; se specifică despre ce fel de intoxicaţie este vorba pentru a aduce şi un aparat de respirat cu oxigen, oxigenul fiind singurul antidot împotriva intoxicaţiei cu monoxid de carbon.
-masarea cardiacă a persoanei afectate (defibrilarea în cazul în care se dispune de echipamentul adecvat),
-aport de aer cât mai rapid posibil, prin respiraţie artificială,
-neintrarea în încăpere decât după ce o persoană autorizată a stabilit şi îndepărat cauza care a determinat degajarea CO.
Bibliografie:
Wikipedia(Monoxid de carbon – Wikipedia- ro.wikipedia.org › wiki › Monoxid_de_carbon;
IGSU(https://www.igsu.ro/documente/informare_preventiva/mono.pdf);